Prin endometrioză se înțelege dezvoltarea de țesut endometrial în afara cavității uterine și, în principal, în zona micului bazin, pe ovare, pe ligamentele uterului, pe apendicele vermiform, pe intestin, pe vezica urinară, pe colul uterin, precum și pe peretele cavității peritoneale.
Au fost descrise, de asemenea, focare de endometrioză la nivelul ombilicului, pe cicatricea de laparotomie și de perineotomie, în vagin și chiar în regiuni mai îndepărtate, precum toracele și cavitatea pericardică.
Cauzele endometriozei
Mecanismul de dezvoltare a endometriozei este necunoscut. Au fost elaborate mai multe teorii privind cauza sa, dar, din câte se pare până în prezent, cea mai acceptată este cea a implantării directe a celulelor endometriale în micul bazin, prin refluxul sângelui menstrual prin trompele uterine. Totuși, refluxul menstrual se observă la majoritatea femeilor și, evident, nu toate dezvoltă endometrioză. Din acest motiv, cercetările s-au orientat spre ipoteza că există un răspuns imunitar diminuat la femeile care dezvoltă endometrioză, cu consecința că celulele endometriale nu sunt distruse atunci când se află în locuri din afara uterului.
Simptomele endometriozei
Endometrioza afectează mai frecvent femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 45 de ani, iar simptomele clinice depind de localizarea și de gradul de extindere al bolii. Triada clasică a simptomelor este dismenoreea, adică durerea dinaintea menstruației și din timpul acesteia (care nu este prezentă de la debutul menstruației), dispareunia, adică durerea în timpul actului sexual, și, în cele din urmă, infertilitatea, care se întâlnește la femeile cu endometrioză în proporție de 25-35%.
Diagnosticul endometriozei
Anumite date din istoricul medical, precum apariția dismenoreei (durere în timpul menstruației) după vârsta de 20 de ani, durerea iradiată în zona lombară sau în rect, ameliorarea după tratament hormonal (pastile contraceptive), oferă un ajutor semnificativ. Examenul ginecologic bimanual ajută și el medicul clinician. Ecografia endovaginală poate pune în evidență formațiuni chistice ale ovarelor, care sugerează chisturi endometriozice. Diagnosticul definitiv se stabilește însă prin laparoscopie, care este o procedură chirurgicală simplă de inspecție a cavității abdominale, cu ajutorul unei camere optice care pătrunde prin peretele abdominal printr-o incizie foarte mică la nivelul ombilicului.
Tratamentul endometriozei
Tratamentul poate fi medicamentos, chirurgical sau o combinație a celor două. Inițial trebuie stabilit diagnosticul și determinată extinderea bolii. Ulterior se va decide tipul tratamentului, adaptat vârstei pacientei, extinderii bolii și dorinței acesteia de a avea copii. Tratamentul medicamentos se aplică pacientelor fără focare extinse și aderențe, care doresc sarcină, precum și femeilor fără probleme de fertilitate. Tratamentul chirurgical este, de obicei, laparoscopic și urmărește îndepărtarea sau cauterizarea focarelor vizibile, eliberarea aderențelor și, în cele din urmă, restabilirea raporturilor anatomice. Laparoscopia are aici avantajele vizualizării directe a cavității peritoneale la o mărire adecvată, ale unei intervenții rapide, dar și ale unei recuperări rapide și ale externării din spital.